Parteneri
Capitolul 4. Cunostinte, perceptii, sistem de valori despre contracepte si avort
Capitolul 4. Cunostinte, perceptii, sistem de valori despre contracepte si avort
4.1 Contracepţie
Constatări
În general, populaţia are o atitudine binevoitoare faţă de contracepţie, considerînd-o necesară. O bună parte din respondenţi au demonstrat un nivel adecvat de cunoaştere a metodelor moderne de contracepţie. O bună parte din femeile intervievate au utilizat sau utilizează DIU, considerînd-o acceptabilă. Majoritatea dintre cei intervievaţi au menţionat că utilizează condomul. Un număr foarte mic din respondenţi au recunoscut contraceptivele orale combinate drept metodă cunoscută sau utilizată. O metodă de contracepţie foarte răspîndită continuă să fie actul sexual întrerupt. O parte mică de intervievaţi nu cunoşteau nimic despre contracepţie, nici măcar noţiunea, şi nici nu au utilizat vreo metodă.
Metoda contracepţiei de urgenţă practic nu este cunoscută în comunitate, inclusiv de farmacişti.
În percepţiile şi atitudinele faţă de contracepţie mai persistă multe concepţii incorecte şi mituri, atît printre membrii comunităţii, cît şi printre medici: că pastilele provoacă dereglări hormonale, cancer şi „creşterea părului”, că steriletele intrauterine provoacă infecţii, că există lumînări rectale cu efect contraceptiv, că în calitate de contraceptiv poate fi utilizată urinoterapia... Din această cauza, unii bărbaţi nu le permit soţiilor să folosească pastile contraceptive sau DIU, motivînd că ele generează modificări mari în organism.
Tinerii intervievaţi sunt mai dispuşi şi mai instruiţi în utilizarea metodelor moderne de contracepţie decît persoanele mai în vîrstă.
În comunitate persistă opinia că preţul contraceptivelor este prea mare. Practic, nu se cunosc modalităţile obţinerii gratuite a contraceprivelor.
Adolescenţii au remarcat lipsa de confidenţialitate în obţinerea sau procurarea contraceprivelor, consuderînd-o barieră în utilizarea lor, şi au exprimat dorinţa ca condoamele să fie plasate pentru distribuire într-un loc accesibil şi nesupravegheat în şcoli.
Membrii echipei de evaluare au constatat că nu există o interesare prea mare din partea farmaciilor pentru utilizarea contracepţiei: spre deosebire de alte medicamente, contraceptivele nu sunt plasate la loc vizibil în farmacii, atitudinea farmaciştilor faţă de cei care vor să le procure este deseori nerespectuoasă. În acelaşi timp, farmaciştii oferă femeilor pastile pentru întreruperea sarcinii, nedispunîd de cunoştinţele necesare şi neinformăndu-le cum să le utilizeze corect.
Recomandări
- Eficientizarea măsurilor de IECcu focusarea asupra explicării concepţiilor greşite existente în rîndurile populaţiei.
- Implicarea farmaciştilor în cursurile de instruire în sănătătatea reproductivă
- Vezi Capitolul Prevenire
4.2 Avort
Constatări
Atitudinea faţă de avort în comunitate este contradictorie şi variază de la convingerea că e ceva obişnuit şi întălnit frecvent pînă la opinii că ar trebui interzis, deoarece şi aşa „societatea este în declin”. Avortul este perceput ca o problemă serioasă, considerîndu-l chiar periculos, dar inevitabilă în anumite circumstanţe.
Printre majoritatea respondenţilor, inclusiv lucrătorilor medicali, se vehiculează ideea precum că toate avorturile reprezintă un risc grav pentru sănătate şi reproducere, necunoscîndu-se pactic faptul că un avort efectuat în condiţii sigure nu prezintă pericol.
Această opinie, în cazurile unor sarcine ale adolescentelor din şcoli are o reflectare extremă: considerînd că pentru ele este mai periculos să întrerupă sarcina, ele sunt decise să nască la vîrste foarte tinere, iar după aceasta, prezentînd o „ruşine” pentru şcoală, sunt alungate din şcoală fără dreptul de a mai continua studiile.
Tema avortului este considerată un „tabu” şi nu este discutată deschis în societate. Acest fapt a fost remarcat şi de adolescenţii, şi de ceilalţi respondenţi, ceea ce demonstrează nivelul mult mai jos de cunoştinţe în domeniul avortului, comparativ cu contracepţia sau maladiile sexual-transmisibile. Cunoştinţele despre avort se reduc în special la faptul că este o procedură efectuată prin chiuretaj, foarte stresantă şi periculoasă.
O altă părere este că avortul este un „păcat”, atît al femeii cît, şi al medicului. Această părere este condiţionată intens de atitudinea univocă a reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe faţă de avort, considerîndu-l un mare păcat, „omucidere”. Această atitudine o au lucrătorii bisericii şi faţă de contracepţie, în special cea cu DIU, şi faţă de contactele sexuale în timpul posturilor religioase. Femeile care la spovedanie destăinue preotului că au făcut avort sunt pedepsite prin canonizare, deseori sunt blamate public şi ameninţate că în cazul în care „nu se corijează”, pot fi „alungate” din biserică.
Există şi alte opinii. De exemplu, o înaltă faţă bisericeasca cu o bogată experienţă duhovnicească a afirmat ca, deşi contracepţia contravine canoanelor bisericesti, este acceptabilă si preferabilă unui avort: contracepţia este în contradicţie cu cele Dumnezeeşti, dar cel puţin nu este omor. În cazul în care un cuplu nu poate creşte un copil, el trebuie sa procreieze.
Alţi reprezentanţi ai bisericii consideră că avortul este omor şi păcat de moarte, cu excepţia cazurilor cand, sarcina pune în pericol viaţa femeii. Reprezentanţii Bisericii Evangheliste Penticostale suţin aceste afirmaţii. Păcatul se extinde şi asupra medicului, dacă nu este efectuat cu scopul de a salva viaţa femeii.
Povestiri adevărate:
Femeie, 36 ani, doi copii, văduvă: Cînd vroiam să ne căsătorim cu soţul, am mers mai întîi la biserică să ne cununăm. Au insistat rudele din sat. Eram gravidă, aveam deja 17 săptămîini. Părintele cînd a aflat, ne-a alungat, spunînd că e un păcat să ne cununăm acum, ne-a zis să scăpăm de sarcină, iar apoi să venim la cununie. Am facut atunci avortul şi nici pănă azi nu-mi pot erta.
În acelaşi timp, lucrătorii medicali au remarcat că „preotesele” sunt deseori pacientele care apelează la ei şi pentru avort, şi pentru contracepţie.
Astfel, echipei de evaluare i s-a creat impresia că tinerii şi minorii sunt educaţi de către părinţi prin morala religiei şi nu pe baza unor autentice şi eficiente.
Femeile din mediul rural afirmă că sunt împotriva avortului, dar mai mult în cazurile cînd aceasta se referă la alte femei. Cînd este vorba de ele însele – se remarca o mai mare toleranţă –„aşa s-a întîmplat, nu am avut altă ieşire din sitiuaţie”.
Nici o femeie dintre cele care au făcut avorturi nu a declarat că a fost o experienţă plăcută. Dar amintirile diferă de la foarte stresante la destul de ordinare şi obişnuite.
Părerea că avortul e mai bine să fie prevenit decît efectuat a fost cea mai des întîlnită.
Practic, toţi prestatorii de servicii au remarcat că numărul avorturilor s-a redus considerabil, dar explică aceasta mai mult prin procesul de emigrare a femeilor de vîrstă reproductrivă şi mai puţin prin utilizarea mai frecventă a metodelor de planificare a familiei.
Recomadari
- Eficientizarea măsurilor de IEC cu focusarea asupra explicării concepţiilor greşite existente în rîndurile populaţiei.
- Desfăşurarea unor seminare în sănătatea reproductivă cu reprezentanţii bisericii, cu scopul ridicării nivelului de cunoştinţe al acestora, reevaluarea valorilor şi standardizarea mesajelor transmise auditoriului prin intermediul religiei.
4.3 Rolul partenerului
Constatări
În timpul evaluării s-a constatat că partenerii, inclusiv soţii femeilor intervievate, joacă un anumit rol în luarea deciziilor despre contracepţie sau avort. A fost exprimată şi opinia că numărul avorturilor ar fi mai mic dacă femeile ar beneficia de suport şi susţinete mai mare din partea partenerilor.
În general, se consideră că aceste decizii trebuie luate de ambii, de comun acord. Dar a fost exprimată şi opinia că până la căsătorie decizia despre contracepţie trebuie să o ia partenerul, iar după căsătorie – soţia.
Au fost constatate şi cazuri cînd parteneul nu era de acord cu metoda de contracepţie utilizată de femeie, aceasta fiind nevoită să solicite confidenţial o altă metodă.
O asistentă medicală din sat a declarat că barbaţii din grupurile socialmente vulnerabile sunt deseori foarte violenţi cînd află despre metoda de contracepţie oferită soţiilor, le interzic utilizarea şi ameninţă lucrătorii medicali că dacă nu extrag DIU vor fi supuşi violenţei fizice.
Unii barbaţi din comunitate consideră că responsabilitatea pentru avort o poartă în exclusivitate femeia şi preferă să se ţină de o parte.
În clinicele din mediul urban, prestatorii au constatat că, în ultimii ani, fenomenul solicitării venirii la unei consultaţii contraceptive sau avort de către femei împreună cu partenerii este tot mai frecvent. Aceasta se referă mai ales la adolescenţi.
În mediul rural, însă, bărbaţii vin foarte rar la medic împreună cu soţiile sau partenerele.
S-a constatat că uneori bărbaţii acordă suport financiar partenerei pentru efectuarea avortului.
Au fost înregistrate şi cazuri rare cînd bărbaţii impun femeile să facă avortul sau cînd femeile nici nu îi spun partenerului despre aceasta.
Recomandări
- Eficientizarea lucurului de IEC şi de estimare a valorilor în domeniul sănătăţii şi drepturilor sexuale şi reproductive în comunitate.
- Implicarea mai largă a barbaţilor în măsurile de IEC, atragerea ONG ce activează în domeniul problemelor gender.
4.4 Drepturi. Cunoaşterea legislaţiei şi documentelor regulatorii
Constatări
Legislaţia în vigoare referitoare la avort şi sănătatea reproducerii este bine cunoscută de către prestatorii de servicii, fiind considerată eficientă şi accesibilă. Există opinia că, înainte de a aproba o lege, este obligatorie mediatizatarea şi sensibilizarea opiniei publice. Se consideră că asupra elaborării şi adoptării legilor influenţează mult percepţiile personale (subiectivismul) ale factorilor decizionali implicaţi.
Documentele regulatorii din domeniu sunt cunoscute insuficient de medicii obstetricieni-ginecologi şi mult mai slab de medicii de familie. Nu întotdeauna şi în toate instituţiile sunt disponibile ordinele ministeriale. E posibil că ordinele noi nu se exercită şi din cauza că medicii nu sunt informaţi şi instruiţi la acest capitol.
Printre medicii intervievaţi există opinia că criteriile pentru obţinerea avortului în trimestrul doi sunt deseori bariere în accesarea serviciului pentru femei.
Membrii comunităţii, mai ales din mediul rural, sunt informaţi insuficient despre legislaţia în vigoare, deşi ştiu că oricare femeie se poate adresa la medic pentru obţinerea unui avort. Practic, nu se cunosc deloc regulamentele despre obţinerea gratuită a serviciilor de planificare a familiei sau avort, care sunt categoriile, cum şi unde se pot adresa femeile pentru aceste servicii.
Respondenţii au declarat că situaţia în domeniul avortului nu este satisfăcătoare, dar poate fi ameliorată numai dacă va fi eliminată estorcarea de bani.
Autorităţile administraţiei publice locale din raioanele vizitate au cunoştinţe vagi despre legislaţia cu privire la sănătatea reproducerii, nu sunt la curent cu documentele regulatorii ale MSPS, deseori nu cunosc starea sănătăţii reproductive din sate, nu conlucrează şi nici nu consideră necesar să conlucreze cu instituţiile publice din domeniul sănătăţii.
Citat: Primăriţa: Responsabilitatea pentru sarcina nedorită revine doar femeii „De ce pe mine nimeni nu mă violează”, „Fiecare este responsabil pentru soarta lui, compasiune nu există”
Unii reprezentanţi ai administraţiei publice locale au manifestat totuşi interesul pentru o colaborare mai strînsă, considerînd că trebuie implicaţi mai intens în această problemă managerii de sănătate. În opinia acestora, dacă CMF ar fi în subordonarea lor , ei ar fi mai dispuşi să le asigure financiar. Unii consideră necesară elaborarea unui sistem de evidenţă, supraveghere şi educaţie sexuală a copiilor din familiile în care părinţii sunt plecaţi peste hotare. Primarii aparent sunt parteneri serioşi în colaborarea în programele de sănătate (mai ales finanţare).
Recomandări
- Includerea informaţiei despre legislaţia în vigoare şi actele regulatorii în seminarele de IEC a comunităţii şi în seminarele de instruire a prestatorilor de toate nivelurile, a lucrătorilor din autorităţile administraţiei publice locale, aprovizionarea tuturor instituţiilor cu acte regulatorii.
- Instituirea unui sistem de monitorizare a cunoaşterii documentelor regulatorii şi a îndeplinirii regulamentelor în vigoare.