Capitolul 6. Acces la servicii

Capitolul 6. Acces la servicii

6.1. Acces la contracepţie. Servicii şi furnizori
Constatări

      Accesul general al populaţiei RM la contracepţie este satisfăcător. În farmacii există spre vânzare o gamă largă de contraceptive de diferite tipuri şi mecanisme de acţiune. Costul contraceptivelor este considerat accesibil de populaţie. Procurarea contraceptivelor în farmacii este liberă, fară reţetă medicală, inclusiv a pastilelor pentru contracepţia de urgenţă.
       Costul contraceptivelor pentru adolescenţi şi unele categorii sociale evident este inaccesibil.
Accesul la contracepţie este limitat şi din cauza nerespectării confidenţialităţii în sistemul de distribuire, în special pentru tineri, şi informării insuficiente despre locul unde contraceptivele pot fi obţinute.
În general echipa de evaluare a constatat că prestarea serviciilor de planificare a familiei este de o calitate ce nu corespunde cerinţelor populaţiei, fapt confirmat prin nivelul nesatisfăcător de informare a populaţiei, calitatea joasă a consultaţiilor, spectrul îngust al contraceptivelor oferite gratuit şi sistemul confuz de distibuire a lor din loturile umanitare.
       Echipa de evaluare şi-a propus să investigheze funcţionarea sistemului de prestare a serviciilor de planificare a familiei şi distribuire a contraceptivelor.
       Contraceptivele pentru distribuire gratuită sunt achiziţionate de către MSPS din loturile donate de UNFPA şi alte organizaţii-sponsori. Ele sunt depozitate la Centrul Sănătăţii Femeii Dalila, MSPS nedispunînd la moment de un depozit propriu şi fiind nevoit să plătească pentru arendarea acestuia. Distribuirea lor se face în continuare de CNŞPSRGMPF către municipiile şi raioanele ţării, expediindu-le de la Centrul Sănătăţii Femeii Dalila la nivelul raionului într-o localizare fizică la decizia administraţiei spitalului raional. Decizia privind numărul şi tipul contraceptivelor se ia pe baza cererii făcute de către responsabilul de planificarea familiei din raion. Acesta, la rîndul său, întocmeşte cererea bazîdu-se pe numărul de contraceptive utilizate în anul precedent. În raioane contraceptivele sunt depozitate în farmacia spitalului raional, în farmacia extrabugetară a spitalului raional, de unde se distribuie cabinetelor de planificare familială. În unele raioane s-a constatat distribuirea lor de mai departe către centrele de sănătate din mediul rural. De asemenea, în unele cazuri contraceptivele erau distribuite secţiilor consultative şi de ginecologie şi celor de lăuzie, dar nesistematic, la insistenţa medicilor specialişti din aceste secţii.
       Decizia de distribuire gratuită a contraceptivelor este luată de medicul ginecolog din cabinetul de planificare familială, pe baza cunoştinţelor proprii despre femeile din grupurile socialmente vulnerabile, listelor prezentate de către medicul de familie din sate şi asistenta lui, aceştia cunoscund cel mai bine femeile cu risc social sau medical din localitate.
       Femeile din mediul rural sau din centrul raional, care solicită contraceptive gratuite sunt îndreptate la cel mai apropiat cabinet de planificare a familiei. În cazul în care cabinetele dispun de contraceptive, ele sunt eliberate imediat femeilor care se încadreză în criteriile de gratuitate.
       În unele raioane, echipa de evaluare a constat absenţa contraceptivelor gratuite în cabinetele de planificare familială, deorece ele erau distibuite exclusiv prin farmacii sau din cauza faptului că nu mai fusese aprovizionate de o perioadă îndelungată de timp.
       În cazurile în care cabinetul de planificare familială nu dispune de contraceptive, femeia este îndreptată la farmacia extrabugetară sau la farmacia spitalului raional al Centrului medicilor de familie cu o reţetă semnată de medicul de familie, seful Centrului medicilor de familie şi ginecolog.
       Uneori medicul de planificare familială sau un medic ginecolog se deplaseză în sate aducînd cu sine contraceptive pe care le distribuie femeilor din aceste grupuri.
La încercarea membrilor echipei de a evalua starea de satisfacere a necesităţilor în contraceptive în sate s-a constatat că sistemul de distribuire a contraceptuvelor nu funcţionează bine, iar uneori deloc.
       Astfel, în centrele de sănătate vizitate s-a înregistrat absenţa de mult timp a contraceptivelor (de la cîteva luni la ani), iar femeile nu se deplasează la centrul raional pentru a vizita cabinetul de planificare din lipsă de bani sau nedorinţă.
Vizitele ginecologului sau medicului de planificare a familiei aveau loc sporadic, sau deloc, deşi erau planificate şi raportate în registrele corespunzătoare. Medicul ginecolog se deplasează doar în satele de care este responsabil ca ginecolog-curator.
       Nu s-a putut discuta nici cu o femeie care ar fi obţinut contracepţie gratuit, deşi registrele de distribuire ale lor există în toate cabinetele de planificare familială.
       În localităţile rurale, chiar şi în farmaciile particulare, uneori nu sunt alte contraceptive decît prezervativele, iar uneori lipsesc şi acestea (se motivează prin faptul că nu există solicitare din partea populaţiei).
       La Chişinău, în centrele medicilor de familie, în cabinetele de PF prestatorii au declarat că contraceptivele sunt în permanenţă, fiind disponibile pentru distribuire în mod gratuit.
       Medicii de familie nu au practic nici un rol în oferirea serviciilor de planificare a familiei şi în distribuirea contraceptivelor. Motivul a fost numit lipsa de cunoştinţe în domeniu, lipsa de instruire, dar şi excluderea lor din sistemul de distribuire a contraceptivelor. Dar medicii de familie intervievaţi s-au arătat a fi interesaţi să joace un rol mai important în planificarea familială, iar asistentele medicale ale acestora, în special fostele „moaşe”, par a fi destul de bine instruite în consilierea contraceptivă, fiind chiar disponibili să însereze sterilete. Tot ele par a fi mai la curent cu situaţia reală din sate în ceea ce priveşte femeile din grupurile socialmente vulnerabile şi a cunoaşte necesităţile acestora.
       Mai mulţi prestatori din administraţia spitalelor raionale şi-au exprimat opinia despre necesitatea reintroducerii „moaşei” în sistemul de sănătate publică, unii au planuri concrete de instruire şi finanţare a lor din bugetul local.
Totodată, în unele localităţi se constată o insuficienţă acută a medicilor de familie (completarea cu cadre fiind doar de 20%). Volumul de lucru al medicului de familie este de până la 60 de pacienţi pe zi, cu cele mai diverse probleme. Uneori activează în acelaşi birou mai mulţi medici concomitent. Astfel, practic nu le rămâne nici o clipă liberă pentru planificarea familiei. Ei consideră că implicarea lor eficientă în IEC este posibilă doar prin crearea sau revitalizarea centrelor de sănătate existente, centrelor de cultură, dispunînd de suportul primăriilor.

Nu au fost constatate grupuri comunitare (adolescenţi din şcoli sau studenţi) cărora li s-ar fi distribuit sistematic contraceptive în mod gratuit. Dar şi reprezentanţii intervievaţi ai acestora nu sunt la curent că beneficiază de asemenea drepturi şi unde se pot adresa în acest sens.
Prestatorii intervievaţi, de asemenea, nu puteau numi clar criteriile de apartenenţă la grupurile care beneficiază gratuit de contracepţie.
Contracepţia postavort (vezi capitolul Avort)

Recomandări

Optimizarea funcţionării sistemului existent de distribuire gratuită a contraceptivelor populaţiei: instituirea unui sistem de management logistic al activităţii, ameliorarea monitorizării distribuirii.
Extinderea spectrului contraceptivelor. La repartizarea contraceptivelor să se ţină cont de necesităţile populaţiei şi nu doar de numărul de locuitori.
Eficientizarea programului de asigurare cu prezervative şi alte contraceptive, inclusiv o parte să fie din sectorul public; organizarea distribuirii gratuite a prezervativelor grupurilor de adolescenţi şi tineret prin plasarea contraceptivelor în locuri accesibile (holurile CMF, WC-le din şcoli şi alte instituţii, cafenele şi baruri...)
Crearea uni sistem logistic de achiziţionare şi distribuire a contraceptivelor şi acoperirea costurilor acestora din asigurări.
Crearea condiţiilor adecvate pentru implicarea mai largă a medicilor de familie şi asistentelor acestora în sistemul de prestare a serviciilor de planificare a familiei, distribuirea mai activă a contraceptivelor prin intermediul nivelului primar de asistenţă medicală, în special în mediul rural.
Asigurare cu contraceptive a instituţiilor ce prestează servicii de avort, prestarea acestora să devină parte componentă obligatorie a serviciului de avort.
Standardizarea criteriilor de social-vulnerabilitate, familiarizarea cu acestea a prestatorilor şi populaţiei.

6.2. Acces la avort. Servicii şi furnizori.

       La solicitare avorturile în Moldova sunt disponibile mai cu seamă în instituţiile medico-sanitare publice: secţiile de ginecologie sau patologie a gravidelor ale spitalelor raionale, municipale şi orăşăneşti şi în căteva centre ale medicilor de familie din Chişinău. Există şi cîteva clinici şi cabinete particulare în care se prestează servicii de avort. Serviciile în cauză sunt prestate în exclusivitate de obstetricieni-ginecologi.
       Prestatorii şi managerii de servicii au constatat că în perioada imediat anterioară au existat servicii plasate şi în ambulator, dar acestea au fost interzise. Administraţia explică aceasta prin doleanţa de a reduce numărul de complicaţii şi numărul de avorturi neînregistrate. Prestatorii acestor servicii nu sunt, însă de acord şi consideră că acesta s-a produs din motive de simpatie sau antipatie pesonală, pentru a asigura îndeplinirea zilei-pat în staţionare şi a beneficia de sursele financiare în urma prestării serviciilor contra plată. Fiind efectuate în condiţii de ambulator, avorturile, dimpotrivă, erau absolut toate înregistrate, era respectată mult mai mult confidenţialitatea, calitatea serviciilor, fiind mai riscant pentru medici de a avea paciente cu complicaţii.
       În opinia unor directori de spitale, interzicerea avorturilor a contribuit doar la faptul că ele se efectuează pe ascuns, ceea ce conduce la mai multe complicaţii.
       În general, femeile sunt la curent unde se pot adresa pentru obţinerea unei întreruperi a sarcinii. Dar informaţia despre accesul la avort (loc, cost, personal medical etc.) este obţinut în special în cadrul comunităţii, de la o femeie la alta, din surse nemedicale.

De menţionat că femeile din localităţile rurale în toate cazurile au de călătorit la centrul raional, uneori de mai multe ori, plătind pentru drum, care uneori durează 2-3 ore. Astfel, accesibiltatea la servicii în sectorul rural este cu mult mai anevoioasă, comparativ cu oraşele, unde există mai multe instituţii medicale concentrate într-un loc. Este afectat îndeosebi accesul pentru femeile sărace, din grupurile socialmente vulnerabile. Lipsa banilor, inclusiv pentru călătoria spre centrul raional, dar şi pentru avort conduc, conform spuselor unei asistente a medicului de familie din sat, la apelarea la intervenţii criminale, la autoinduceri ale avortului şi la pruncucideri: „căteva săptămîini în urmă la USG s-a cosntatat că era gravidă de 30 săptămîini, iar azi nu mai e gravidă şi nici nu vrea sa spună ce a făcut cu copilul. Cred că are deja mai multe cadavre îngropate în grădină.”

Uneori pacientele se adresează la medicul de familie sau la ginecologul din CMF pentru investigaţii şi obţinerea biletului de trimitere. De cele mai multe ori, însă, ele apelează direct la ginecologul din secţiile de ginecologie, unde li se efectuează pe loc investigaţiile şi mai tîrziu avortul în aceeaşi zi. Este evident că această „cale” o parcurg în special femeile care plătesc pentru servicii.

Deşi elaborat, mecanismul prin care femeile din categoriile socialmente vulnerabile şi din mediul rural pot avea acces gratuit la avort, practic, nu funcţionează. Precum s-a dovedit, prestatorii nu sunt la curent cu introducerea în Programul unic al avortului, la indicaţii medico-sociale şi în cazul complicacaţiilor avortului, şi cu faptul că spitalul poate să ramburseze de la CNAM costul avortului în aceste cazuri. Medicii nu ştiu cum să facă aceste lucruri şi continuă să insiste ca femeile, care sunt din aceste categorii, să plătească chiar şi în cazurile unui avort spontan, sau complicaţii ale avortului.
Accesul pentru aceste femei, pratic, este imposibil. Iar dacă s-a adresat o femeie care nu dispune nici de o sursă de existenţă, ca să i se ofere gratuit serviciul, ea trebuie să meargă la medicul de familie sau la asistenta medicului de familie, să ia certificat de la primărie, apoi la comisia consultativă a CMF, care îi eliberează îndreaptarea. Se pare că, în unele cazuri, femeia deja aflîndu-se în secţie, această îndreptare se obţine, lucrînd doar cu documentaţia medicală, fără ca femeia să facă aceste drumuri. Aceasta mai ales se practică de prestatorii care consideră că, de fapt comisiile, prin activitatea lor, încalcă confidenţialitatea, mai ales dacă este vorba de o adolescentă sau de primul avort.

Nici o femeie din cele intervievate nu cunoştea acest mecanism, nu ştia unde şi cum să beneficieze de servicii de avort sau contracepţie gratuite.

Din interviurile cu prestatorii sau managerii de sănătate s-a constatat că criteriile de apreciere a apartenenţei la păturile socialmente vulnerabile sunt vagi şi diferă în înterpretare. S-au numit următoarele.

Femei cu mulţi copii
Femei sărace (cu un act de la primar)
Celibatare cu copii
Soţul în detenţie
Minore
Femei cu retard mintal
Femei cu maladii extragenitale

Persistă opinia că aceste criterii sunt stabilite la decizia comisiei în componenţa căreia urmează să fie neapărat inclus şi un jurist.
Încercările echipei de evaluare de a afla aceste criterii sau cerinţele de demonstrare ale acestora ori documente regulatorii, care ar stabili exact mecanismul de oferire al serviciilor gratuit, adresîndu-se la specialiştii instituţiilor corespunzătoare (MSPS, CNAM), de asemenea nu s-au soldat cu succes.
Alt moment important constatat de membrii echipei este lipsa conlucrării servciiilor de avort cu alte servicii: la fel ca şi în alte cazuri după avort lor nu tot timpul li se oferă contracepţia, aceste femei nu beneficiază de nici o asistenţă socială, ceea ce, de fapt, menţine cercul vicios al problemelor lor sociale, dar şi de sănătate reproductivă.
În timpul vizitei la instituţiile medicale au fost intervievate paciente din secţii ginecologie, internate pentru avort, adolescente, unele fără nici un venit, care urmau să achite integral serviciile. Nu li s-a spus nimic despre posibilitatea de a nu plăti avortul sau de a obţine contraceptivul gratuit.

Povestiri adevărate:

Femeie de 23 de ani, internată în secţia ginecologie pentru a treia întrerupere a sarcinii. Termenul sarcinii 12 săptămîini. Este din sat, dar lucrează într-un bar din oraş, unde primeşte 300 lei şi unde deseori este supusă violenţei sexuale. A plătit pentru acest avort 260 lei, pe care i-a cerut de la maica-sa, care mai creşte încă 2 copii de vîrstă şcolară. Pentru a o ajuta maică-sa a vîndut nişte mere. Nu ştie nimic despre contracepţie, dar nici nu-şi poate permite să procure ceva. Nu s-a discutat nimic nici în secţie cu ea, şi nici nu i s-a oferit contracepţie.
Îşi face planuri să plece în Rusia la o rudă ca să poată cîştiga mai mulţi bani.

Adolescentă de 16 ani, internată în secţie cu soră-sa pentru primul avort. Prietenul nu ştie nimic despre sarcină, îi era ruşine. Nu ştie nimic despre contracepţie. Părinţii sunt plecaţi peste hotare la lucru. Soră-sa, care are copil mic, a aflat despre sacrină, a împrumutat bani şi a adus-o la medicul la care a mai apelat. Erau pregătite să plătească 160 lei pentru avort. Nu ştiau nimic despre posibilitatea de a fi scutite de plată. Nu i s-a propus nici un contraceptiv după avort.

Recomandări:

Evaluarea existenţei şi calităţii (sau definirea) criteriilor de social-vulnerabilitate, precum şi a mecanismelor de demonstrare al acestora de către persoanele în cauză pentru obţinerea serviciilor gratuit. Examinarea experienţei altor ţări în domeniul stabilirii criteriilor de grup socialmente vulnerabil (ex.: Romania).
Implicarea experţilor din domeniu pentru definirea vulnerabilităţii nu doar pe criterii de cantitate (nr. de copii în familie ş.a.), ci pe cele de calitate (specificul grupului pentru care se lucrează).
Elaborarea mecanismelor de implicare a asistentului social în cazurile de adresare a femeilor din păturile socialmente vulnerabile în vederea obţinerii asistenţei sociale la adresarea pentru serviciile de sănătate a reproducerii.
Instruirea asistenţilor social în domeniul sănătăţii publice.
Optimizarea mecanismelor de obţinere a avortului gratuit pentru grupurile socialmente vulnerabile şi de rambursare către instituţie a cheltuielilor aferente avortului pentru persoanele în cauză neasigurate din fondul de rezervă al CNAM.
Acordarea contraceptiei gratuite, acoperirea costului din asigurări, după avort, pentru femeile din categoriile socialmente vulnerabile şi adolescente.
Instituirea unui sistem de informare permenentă a populaţiei, în special din grupurile socialmente vulnerabile despre serviciile de care pot beneficia gratuit (prin afişarea anunţurilor, spoturi publicitare, buclete, informare în mass-media, informare de la medicul de familie).
Iniţierea unei conlucrări mai strînse între serviciile de avort, serviciile de planificare familială şi alte servicii de SR ( îngrijirea comprehensivă).

6.3 Instruire furnizori
Constatări

      Întrucît la acces se raportează şi capacitatea prestatorilor de a oferi servicii calificate, în corespundere cu realizările ştiinţifice moderne şi standardele UE şi OMS, echipa de evaluare şi-a propus să examineze situaţia vizavi de instruirea universitară şi postuniversitară a medicilor şi în colegii, iar după absolvire – a asistentelor medicale şi moaşelor în domeniul planificării familiei şi contracepţiei.
       Din 2002 s-a constatat că s-a modificat curicula stundenţilor de la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Nicolae Tesetmiţanu” anul 4 şi 5, graţie conlucrării cu ONG „Centrul de instruire în domeniul SR” cărora li se citeşte un curs (2 ore) dedicat contracepţiei şi se organizează 6 ore practice dedicate planificării familiei şi avortului. În programul de studii este inclusă tema „Tehnologii moderne în efectuarea avortului. Consilierea pre şi postavort”. Orele practice se petrec în cadrul clinicii unde este implementată metoda AVM şi studenţii au ocazia să se familiarizeze cu această metodă.
       În programul de studii al rezidenţilor obstetricieni-ginecologi, care se efectuiază timp de 4 ani, 4 seminare sunt dedicate avortului precoce, 4 seminare - avortului tardiv, şi 3 cursuri despre avort.
În programele de studii lipseşte instruirea în îngrijirea cuprinzătoare în avort, calitatea îngrijirii. Consilierii pre- şi postavort i se acordă prea puţină atenţie.
       Literatura specifică acestor teme nu este disponibilă.
       Rezidenţii învaţă să facă avorturi cînd fac de gardă, practicînd pe pacientele ce se adresează cu avort spontan.
       Pentru rezidenţii medici de familie în curicula cursului obstetrică-ginecologie s-a introdus recent tema „Tehnologii moderne ale avortului, consilierea pre- şi postavort”.
       În programele de pregătire şi de perfecţionare a asistentelor medicale şi moaşelor, conform afirmaţiilor persoanelor responsabile din colegiile de medicină, este inclus un număr destul de mare de ore dedicate planificării familiei şi avortului. Din interviurile cu acestea în timpul evaluării s-a constatat un decalaj între ceea ce se scrie în documente cu referire la cursuri şi ceea ce se întîmplă în realitate precum şi nivelul destul de jos al cunoştinţelor asistentelor în acest domeniu şi dorinţa mare de a-şi înbogăţi cunoştinţele. Ele au manifestat, de asemenea, nemulţumirea pentru organizarea perfecţionării doar o dată în cinci ani. Ori la cursuri, de fapt, nimeresc doar moaşele îndreptate de instituţie. E foarte anevoios a obţine perfecţionarea pentru asistentele din mediul rural. Moaşele sunt motivate să-şi asume mai multe responsabilităţi cu condiţia instruirii corespunzătoare. Există şi opinia că doritoarele ar putea să frecventeze cursurile de perfecţionare contra plată.
În cursul de perfecţionare a medicilor de familie tema avortului lipseşte totalmente, despre contracepţie se vorbeşte fugitiv, timp de 30 min.cu predarea, uneori, în limba rusă.
       Au fost organizate cursuri sporadice de pregătire a medicilor de familie în planificarea familiei.

      În programele de perfecţionare a medicilor obstetricieni ginecologi tematica avortului lipseşte difinitiv, instruirea continuă la acest subiect nu se efectuiază. Întrebările relatate la acest subiect nu sunt incluse în examenul pentru categoria medicală. Nu există criterii de certificare a medicilor pentru efectuarea avortului.
       Unii prestatori au declarat că nu au primit practic nici o instruire în domeniul avortului de cîţiva ani. Instruirea se face mai mult prin autoinstruire, pe baza materialelor de instruire de la colegii care au participat la cursurile respective. Alţii au remarcat participarea la cursurule de instruire în AVM şi avortul medicamentos la Chişinău. Dar nu toţi cei care au frecventat aceste cursuri sunt persoane care efectuează avorturi. Astfel, impactul acestor cursuri nu a fost foarte relevant.
       Concluzia la care a ajuns echipa de evaluare, analizînd aceste constatări, este următoarea: lipsa instruirii sistematice a furnizorilor, calitatea sub nivel a programelor de instruire şi selectarea neadecvată a participanţilor la instruirile în domeniul serviciilor de reglare a fertilităţii condiţionează nivelul jos al cunoştinţelor prestatorilor de toate nivelurile şi accesul limitat şi calitatea joasă a serviciilor de avort şi planificare familială.

Recomandări

Ajustarea curriculei de pregătire a furnizorilor în domeniul avort şi contracepţie, în conformitate cu standardele UE şi recomandările OMS.
Revizuirea şi ajustarea curriculei de instruire a prestatorilor: includerea modulelor despre avort şi contracepţie la toate nivelurile de instruire a furnizorilor (colegiu, universitar, postuniversitar, perfecţionare).
Organizarea seminarelor de instruire cu acoperire naţională a prestatorilor de servicii de avort, care activează actualmente în Îngrijirea cuprinzătoare în avort şi elaborarea metodelor recomandate de OMS cu privire la avort (instruirea formatorilor capabili să instruiască alţi prestatori la nivel naţional şi perfecţionarea lor continuă). Acordarea unei atenţii mai mari selectării persoanelor pentru instruirile în domeniul ICA.
Monitorizarea şi evaluarea implementării instruirii. Desfăşurarea studiilor operaţionale de evaluare a impactului acestor modificări curiculare.

6.4 Avort ilegal
Constatări

În Moldova avortul ilegal este considerat cel efectuat în afara instituţiilor medicale, de către persoane neinstruite sau la termene ce depăşesc 12 săptămîini, în lipsa indicaţiilor stipulate în documentele regulatorii ale MSPS.
Chiar şi în situaţia unei accesibilităţi largi la servicii de avort în condiţii de siguranţă în sectorul public sau privat, există un număr de avorturi ilegale (18 în anul 2003, conform statisticii MS). Nu există o statistică a avorturilor ilegale ce au loc în afara clinicilor şi nu s-a constatat nici un proces judiciar din cauza avortului ilegal, iniţiat unei persoane fără studii medicale. Datele existente, însă demonstrează un număr destul de mare de internări în secţiile de ginecologii sunt cauzate de complicaţii ale avortului, sugerînd că numărul total al avorturilor cu risc sau ilegale e mare. (Complicaţiile după avortul legal sunt destul de rare, conform opiniilor prestatorilor). Procentul exact al avorturilor ilegale nu este cunoscut, însă estimativ acesta variază de la 2% până la 50%.

Membrii comunităţii, autorităţile administraţiei publce locale şi medicii recunosc existenţa avortului ilegal, dar sunt de părerea că acesta se întîmplă mult mai rar decăt cu cîţiva ani în urmă.
Metodele utilizate de către femei pentru a-şi întrerupe sarcina nedorită au fost numite: utilizarea iodului în doze mari, utilizarea unor preparate veterinare ce induc naşterea la animale. În timpul evaluării au fost aduse exemple despre autoinducerea avortului acasă cu misoprostol de către lucrătoarele unei fabrici particulare sau de către femei cărora li se refuză întreruperea sarcinii în trimestrul II.

Povestiri adevărate:

Director de centru perinatal: S-a adresat o femeie cu termenul de sarcină 22 săptămîni, care s-a întors recent de la Moscova unde a fost la lucru. Comisia i-a refuzat din cauza termenului mare. Peste o săptămîînă aceiaşi femeie a fost adusă cu ambulanţa în naştere, cu deschiderea de 6 cm a colului uterin.

Persoanele intervievate au numit următoarele bariere în accesarea avortului legal: cerinţa de a avea rezoluţia unei comisii speciale care permite avortul în al doilea trimestru, ce încalcă confidenţialitatea femeilor şi amănă efectuarea avortului pănă la termene ilegale; informarea joasă şi accesul limitat la contracepţie, neinformarea polulaţiei despre drepturile ei, şi despre modalitatea de obţinere a serviciilor la termene avansate sau gratuit, despre riscul avortului ilegal, sărăcia, costul înalt.
Citat, prestator, director de spital: Purtarea femeii prin instanţe este lezarea drepturilor ei.
S-a exprimat şi opinia că, punînd bariere în accesarea serviciilor în mod legal, avortul tardiv este o sursă serioasă de venit pentru unii prestatori, costul acestuia variind de la 300 la 500$.
Perioadă de aşteptare între prima consultaţie şi procedura propriu-zisă din cauza investigaţiilor inutile a fost, de asemenea, numită de prestatori drept o barieră.
Lipsa de susţinere din partea soţului sau partenerului, societăţii în întregime au fost numite drept motive de adresare a femeilor la servicii ilegale.

Recomandări

Dezvoltarea sistemului de IEC a populaţiei în domeniul drepturilor sale, accesarea, informarea despre preţurile serviciilor, riscurile avortului ilegal, prevenirea avortului.
Simplificarea procedurii de obţinere a avortului în trimestrul doi de sarcină, respectarea confidenţialităţii femeilor.

Партнеры

Capitolul 6. Acces la servicii

Рассылка