Партнеры
Tehnica de comunicare în sala de proceduri
Femeile pot avea o gamă foarte variată de senzaţii în legătură cu eventuala întrerupere a sarcinii. Ele pot fi chinuite de frica de:
- necunoscut;
- dureri asociate procedurii;
- sunetul aparatului de vacuum-aspiraţie;
- dispreţul şi atitudinea umilă a personalului medical;
- complicaţii posibile, inclusiv sterilitate;
- complicaţii care pot conduce la lipsa nemotivată de la lecţii sau de la serviciu;
- a fi văzută de patron, prieteni sau membri de familie.
Emoţii negative puternice pot apărea drept rezultat al:
- îndoielilor în justeţea deciziei;
- tristeţii din cauza pierderii sarcinii;
- stresului cauzat de circumstanţele în care se face întreruperea sarcinii – viol, relaţii interpersonale;
- necesităţii de a face faţă singură situaţiei, în lipsa sprijinului din partea rudelor, prietenilor;
- convingerilor religioase.
Dacă starea emoţională dificilă a pacientei nu permite de a începe sau de a continua procedura, medicul trebuie să discute suplimentar cu ea pentru a afla ce o îngrijorează. Pacientei îi poate fi frică de procedură. Când teama ori neliniştea sunt expuse verbal sau când ele sunt redate prin comportamentul respectiv (plâns, tremur, rigiditate a corpului, înţepenire a feţii, tresărire la cea mai mică atingere), medicul poate ajuta pacienta să se exprime şi să depăşească emoţiile.
Convingerile femeii – religioase, morale, spirituale – pot, de asemenea, fi exprimate verbal sau prin comportament. În mod ideal, aceste aspecte sunt discutate în timpul consilierii pre-avort. Medicul poate încerca variantele de mai jos, dar, dacă pacienta continuă să rămână în stare de incertitudine, este mai raţional de a efectua o nouă consiliere.
Pacienta spune: “Eu cred că fac un păcat şi Dumnezeu mă va pedepsi”. Medicul trebuie să răspundă:
“Este o decizie foarte dificilă. Multe femei cu diferite viziuni religioase se luptă la luarea unei atare decizie, în pofida convingerii că fac un lucru corect în situaţia respectivă.” sau
“Multe religii le permit oamenilor să ceară iertare şi ea le este oferită.”
Combaterea emoţiilor prin referirea la persoana a treia.
Această metodă îl ajută pe medic să înţeleagă ceea ce simte pacienta, facilitând exprimarea mai clară a emoţiilor şi sentimentelor ei. Emoţiile, în acest mod, se exteriorizează şi se normalizează, fără a fi diminuate.
Referirea la o terţă persoană (“multe femei…”, “majoritatea pacientelor…”) permite medicului şi pacientei să aprecieze obiectiv aspectele de care femeia este cel mai mult preocupată. Acest mod de abordare nu se referă direct la pacientă, cea ce ar putea s-o plaseze într-o poziţie de defensivă. Metoda este foarte utilă când sentimentele se exprimă no-verbal, fără a fi menţionate prin cuvinte. De exemplu, în cazul în care pacienta este înfricoşată, dar nu recunoaşte existenţa fricii, un răspuns potrivit ar fi:
“Foarte multe femei au emoţii puternice în legătură cu aceasta.” Sau
“A fi în aşteptarea oricărei proceduri medicale este foarte neplăcut”.
Clarificarea sentimentelor prin folosirea întrebărilor deschise.
După ce pacienta conştientizează principalele sentimente cauzate de procedura de avort, medicul poate pune întrebări deschise pentru precizarea tuturor aspectelor şi menţinerea comunicării.
“Ce vă deranjează cel mai tare în legătură cu avortul?” sau
“De ce anume vă este frică?”.
După o astfel de întrebare, multe paciente sunt în stare să definească precis de ce anume le este frică:
“Mă tem că nu o să mai am niciodată copii.” sau “Tare mi-i frică de dureri”.
O explicaţie profesională, exprimată într-o manieră caldă, poate calma pacienta.
“Multe femei se tem că nu vor mai avea copii după avort. Dar, multiplele studii, efectuate în ţările dezvoltate, au demonstrat că nu există nici o legătură între numărul de avorturi şi problemele legat de sarcinile viitoare” sau
“Eu nu pot promite că nu vor fi dureri în timpul procedurii. Dar vă asigur că o să-mi depun toate eforturile ca să nu vă provoc dureri.”
Un şir de paciente, deşi spun că se tem de infertilitate sau dureri, de fapt, sunt îngrijorate de alte aspecte legate de avort. Aceste temeri pot fi exprimate prin semnale no-verbale sau prin incapacitatea de a se calma după informaţia prezentată de către medic.
În astfel de situaţii, medicul ar putea adresa noi întrebări pentru a încuraja pacienta să discute despre ceea ce o îngrijorează. De exemplu,
“Vă rog să-mi spuneţi mai mult despre ceea ce vă deranjează” sau
“De ce aveţi nevoie acum, ca să putem începe procedura”.