Партнеры
Susţinerea în sala de proceduri
Femeia trebuie ajutată să se stăpânească.
Femeia cu o sarcină nedorită, care trebuie să suporte un avort, poate fi cuprinsă de frică şi nelinişte, poate avea un sentiment puternic de nesiguranţă. Cu cât mai mult femeia este capabilă să-şi stăpânească emoţiile şi să se controleze, cu atât are mai multe şanse să facă faţă procedurii de avort. Când pacienta este foarte neliniştită şi înfricoşată, medicul o poate ajuta să-şi menţină sau să-şi recapete autocontrolul.
Evitarea instrucţiunilor directe.
În comunicarea sa cu pacienta, medicul, de obicei, foloseşte instrucţiuni sau directive; el îi spune cea ce ea trebuie / este obligată să facă. Acest stil de comunicare poate accentua lipsa de control a femeii asupra situaţiei.
Pentru a încuraja femeia în situaţia actuală, trebuie modificat stilul de comunicare cu pacientele, evitând instrucţiunile directe. De exemplu, în locul frazei “ Nu trebuie să vă mişcaţi în timpul procedurii!”, se pot folosi expresii de tipul “ dacă…atunci…”:
“Dacă doriţi să terminăm cât mai repede procedura,
trebuie să depuneţi toate eforturile ca să staţi nemişcată.”
O excepţie de la regula de evitare a directivelor.
Dacă apare o stare de pericol, responsabil de situaţie devine medicul. Când pacienta devine atât de tulburată, încât îşi pierde capacitatea de a se controla şi, astfel, se creează o situaţie periculoasă, medicul ori asistentul este obligat să intervină şi să preia controlul asupra situaţiei. Se va insista:
“Trebuie să încetaţi imediat! Comportamentul Dvs. este periculos şi nu poate continua în aşa mod .”
O atingere blândă, dar fermă şi o îndrumare, efectuată într-un ton sigur, hotărât o poate ajuta pe pacientă să-şi recapete autocontrolul şi pe medic să continue procedura în siguranţă.
Unii medici evită sau refuză să facă o pauză în timpul procedurii din cauza incomodităţii, inconvenienţei sau dorinţei de a pedepsi o pacientă “dificilă”. În astfel de situaţii, însă, medicul îşi poate permite o pauză scurtă, care îi va oferi pacientei un moment foarte preţios pentru a-şi reveni şi a se lua în mâni. Dacă este posibil, apelaţi la persoana care a efectuat consilierea pre-avort pentru a ajuta pacienta.
Rolul personalului medical din sala de proceduri.
Asistenta din sala de proceduri trebuie să rămână pe tot parcursul procedurii lângă pacientă. Ea îi poate oferi pacientei mâna sa pentru a fi strânsă ori poate masa uşor braţul femeii. Acest contact fizic poate linişti pacienta şi o poate ajuta să se relaxeze. Totuşi, înainte de a începe procedura, cereţi permisiunea pacientei de a o atinge. Asistenta ar putea spune:
“Eu o să fiu lângă Dvs. şi, dacă doriţi, puteţi să-mi strângeţi mâna pe parcursul procedurii.” sau
“Dacă doriţi, pot să vă masez braţul în timpul procedurii”.
Medicul trebuie să pună accentul pe faptul că o conlucrare eficienta a echipei medic – asistentă – pacientă poate ajuta pacienta să depăşească durerea şi, astfel, medicul va reuşi să termine procedura în siguranţă.
Punerea întrebărilor / oferirea informaţiei
Medicul poate evalua nivelul de anxietate a pacientei întrebând:
“Ce credeţi că o să simţiţi în timpul procedurii?” sau
“Ce aţi auzit despre procedura de avort?”.
Astfel de întrebări pot dezvălui diferite mituri şi istorii de groază despre avort. Medicul poate afla aspectele de care pacienta este cel mai mult îngrijorată. În general, se poate spune pacientei:
“Femeile au senzaţii diferite în timpul avortului. O parte nu simt practic nimic, altele spun că doare extrem de tare. Majoritatea, însă, se află pe la mijloc. Adevărat, însă, pentru toate femeile este faptul că procedura decurge foarte repede. Unele femei menţionează că simt dureri asemănătoare unor crampe menstruale puternice. La majoritatea pacientelor crampele slăbesc imediat după procedură.”
Când este momentul potrivit pentru a stopa procedura de avort?
Există situaţii când ambivalenţa ori reevaluarea deciziei de a efectua avortul se produce imediat înainte de începerea procedurii. Acesta poate fi un mod deosebit de manifestare a unui nivel extrem de frică. Sau, realitatea de a se afla în sala ori pe masa de proceduri poate impune pacienta să-şi schimbe decizia.
Nu se recomandă de a încerca o discuţie asupra deciziei când pacienta se află pe masa de proceduri. Pacientei trebuie să i se ofere o şansă de discuta din nou cu consilierul. Dacă ea refuză această ofertă, medicul poate dori să-i spună pacientei că ea încă poate cere amânarea procedurii până la un moment după care stoparea va afecta bunăstarea ei fizică.
În luarea deciziei cum de procedat, medicul trebuie să se bazeze pe propriile instincte şi să folosească informaţia oferită de persoana care a efectuat consilierea pre-avort. Unele paciente, care nu doresc să-şi asume responsabilitatea pentru deciziile sale, depun un efort de a face medicul sau clinica „responsabili”. În astfel de cazuri, medicul trebuie să ceară ca pacienta să declare clar intenţia sa până la procedură. De exemplu:
„Dacă doriţi ca procedura să fie continuată, eu trebuie să aud clar de la Dvoastră că aceasta este alegerea. Eu înţeleg că aceasta este o alegere care nu vă face mare plăcere să o faceţi. Dar dacă aceasta nu este o alegere pe care doriţi să o declaraţi singură, atunci eu nu pot face procedura.
Informarea pacientei despre decurgerea procedurii.
Pacienta poate fi întrebată dacă doreşte sau nu să fie informată despre eventuala procedură. Pacientelor care vor să fie informate, medicul sau asistenta le poate descrie, într-un limbaj simplu şi accesibil, decurgerea procedurii.
De exemplu, când se dilată canalul cervical sau este evacuată cavitatea uterului, i se poate spune:
“Eu încep să înlătur conţinutul din uter prin dilatarea (lărgirea, deschiderea) foarte atentă a colului şi, ulterior, prin aspirarea din uter. Colul este moale şi se va deschide uşor aplicând o presiune foarte mică. Presiunea pe care o simţi înseamnă dilatarea colului şi că procedura este aproape terminată.”
Dacă pacienta vrea să ştie, informaţi-o despre durata aproximativă a procedurii. Conştientizând cât timp este necesar pentru procedură, pacienta se mobilizează şi suportă mai uşor durerile. Comunicaţi-i pacientei durata aproximativă a întregii proceduri şi etapa actuală a procesului. De exemplu,
“Am ajuns aproape la jumătate.” sau
“Au mai rămas numai 30 de secunde de aspiraţie”.
Distragerea atenţiei.
Unele paciente nu doresc să ştie ce se întâmplă pe parcursul procedurii. În aceste situaţii, abaterea şi distragerea atenţiei par a fi cele mai bune metode de reducere a anxietăţii. Asistenta poate discuta cu pacienta pe teme ce nu au nici o legătură cu avortul: studiile, serviciul sau familia. Muzica, de asemenea, poate fi de un real folos.
Comunicarea cu o pacientă „tăcută”.
Anumite paciente tăinuiesc sau nu vorbesc despre dureri sau despre nervozitatea sa. Totuşi, este necesar de a menţine un anumit grad de comunicare cu toate pacientele pentru a monitoriza starea lor fizică şi emoţională şi pentru a determina dacă durerile nu sunt excesiv de puternice – semn care ar indica survenirea complicaţiilor.
După stabilirea deciziei ferme a pacientei de a întrerupe sarcina şi menajarea sentimentelor exprimate prin no-verbal, prin comportament, medicul va informa pacienta despre necesitatea menţinerii contactului verbal în timpul procedurii. La intervale regulate de timp, medicul îi poate pune întrebări pacientei pentru a se asigura că totul decurge normal.
Relaxarea şi tehnicile respiratorii.
Încurajaţi permanent pacienta. Pentru a o ajuta să facă faţă durerilor, sprijiniţi verbal relaxarea şi cooperarea cu medicul sau asistenta. Medicul şi / sau asistenta pot demonstra până la / sau pe parcursul procedurii variate procedee de relaxare: respiraţie profundă, controlată ori încordarea şi relaxarea conştientă a corpului. Demonstraţi cum respiraţia lentă poate relaxa corpul. Pentru o dovadă concretă a acestui efect, rugaţi pacienta să strângă tare mâina asistentei ca apoi s-o elibereze. După aceasta medicul (ori asistenta) pot începe însuşirea tehnicii de respiraţie profundă, rugând pacienta să repete mişcările sale. Cât timp pacienta respiră după cum aţi învăţat-o, rugaţi-o să strângă din nou mâna asistentei şi să încerce să realizeze acelaşi grad de tensiune când se concentrează asupra respiraţiei profunde şi lente. Pacienta va descoperi că nu poate menţine presiunea asupra mâinii asistentei în timp ce se concentrează asupra respiraţiei profunde şi lente. Sugeraţi-i că, respirând în acelaşi mod în timpul procedurii, ea va ajuta muşchii să reziste încordării şi, astfel, cu corpul relaxat, va simţi mai puţine dureri.
La dilatarea colului uterin pacienta va fi rugată să relaxeze partea inferioară a corpului. Încurajarea respiraţiei profunde este deosebit de eficientă la această etapă a procedurii, precum şi reamintirea intervalului de timp necesar pentru a dilata colul uterin. Pacientele rămân frecvent surprinse şi recunoscătoare văzând cât de puţin a durat procedura.
Evitaţi comparaţia cu durerile din timpul naşterii.
Evitaţi comparaţia cu durerile din timpul naşterii, deoarece ele sunt, de obicei, mult mai puternice decât crampele asociate cu procedura de avort. Totuşi, pacientelor care au născut medicul le poate explica că avortul este mai scurt şi că crampele sunt mai puţin intense.
Imediat după procedura de avort.
Imediat ce procedura a luat sfârşit, medicul se poate apropia de pacientă pentru a vorbi cu ea. O uşoară atingere a mâinii sau a umărului o calmează asigurând-o că procedura a decurs fără complicaţii. Mulţumiţi pacienta pentru cooperare sau pentru eforturile depuse, în cazul în care pe parcurs au apărut careva dificultăţi.
Ţineţi minte că, chiar dacă pacientei i-a fost foarte greu pe parcursul procedurii (fizic sau emoţional) şi ea îşi varsă supărarea sau emoţiile puternice, aceste manifestări nu vizează în mod obligator îndreptate spre medic. Medicul este, pur şi simplu, cea mai convenabilă sau disponibilă ţintă. Dacă nu le acceptă ca ceva personal, el poate continua să acorde sprijin şi atenţie şi celei mai dificile paciente.
Consilierea contraceptivă după avort.
Evitarea directivelor şi folosirea afirmaţiilor de tipul “dacă…atunci” sunt deosebit de binevenite pentru consilierea contraceptivă post-avort. Ele sunt o continuare a cooperării dintre medic şi pacientă ce s-a stabilit încă din timpul procedurii.
De exemplu, în locul cuvintelor “Trebuie să luaţi zilnic pastile contraceptive” , încercaţi, de exempl, următoarele:
“Dacă nu doriţi o nouă sarcină, este foarte important să luaţi zilnic pastile contraceptive”.
Prin acest mod de abordare, prescripţiile medicului sunt redate astfel, încât se respectă dreptul pacientei de a se simţi responsabilă pentru deciziile luate, de a fi liberă în alegere în funcţie de necesităţile sale. Prim formula “ dacă doriţi…atunci”, pacientei i se oferă posibilitatea să accepte o metodă de contracepţie conform necesităţilor proprii, şi nu la cerinţa sau la pretenţia medicului. Pacientele nu sunt obligate să respecte instrucţiunile medicului, chiar dacă medicul ar dori acest lucru care este în interesul lor.
Pacientele, de asemenea, ar putea să nu să se conformeze sfaturilor medicului din cauza anumitor circumstanţe ce nu depind de ele. Formula “ dacă…atunci” o invită pe pacientă să-l informeze pe medic despre circumstanţele care-i pot limita capacitatea de a-i respecta recomandările. În loc de “S unt contraindicate relaţiile sexuale în următoarele două săptămâni, până când nu o să efectuam examenul de la vizita de urmărire post-avort” încercaţi o altă frază:
“Dacă doriţi să reduceţi riscul de infecţie, ar fi bine să evitaţi sexul până la examenul medical de la vizita de urmărire post-avort. O să reuşiţi să respectaţi abstinenţa? Cum o să reacţioneze la aceasta partenerul Dvs.?”
Enunţarea unei directive, instrucţiuni prin formula “ dacă…atunci” şi folosirea întrebărilor deschise denotă faptul că medicul este conştient că uneori, cea ce este benefic pentru pacientă, poate fi irealizabil sau să nu depindă de ea. Un partener necooperant o poate încurca pe pacientă să respecte recomandările medicului, indiferent de dorinţa ei de a le urma. Din aceste considerente, medicul poate lua decizia de a prescrie antibiotice în scop profilactic. Instrucţiunile directe nu-i permit medicului de a elucida astfel de circumstanţe.